Dor

Daca pana acum timpul era dusmanul nostru cel mai mare pentru ca nu reuseam sa realizam tot ce ne propuneam, astazi a devenit o greutate care ne apasa, pentru ca nu stim ce sa facem cu el.

Acum avem timp pentru noi, pentru familie, pentru prieteni, pentru carti, pentru natura, pentru sport, pentru apus, pentru scris, pentru pictat, pentru dansat, pentru visat, pentru tot ce aveam pe wishlist.

Dar cel mai mult acum avem timp pentru dor. Pentru ca timpul a adus cu sine si un gol imens, a tot ceea ce am avut si nu realizam. Daca nu am cuantificat niciodata momentele pe care le-am avut, iata ca timpul ni le scoate la iveala unul cate unul.

---

Mi-e dor:

- de zbor, de nori, de turbulente si sloturi interminabile

- de colegii care vorbeau mult, de diminetile cu agitatie din aeroport, de cozile interminabile de la poarta de imbarcare (recunosteai zborul dupa cat era coada de mare)

- de pasagerii care te credeau profesor de geografie si te tot intrebau "unde suntem acum?"

- de uniforma purtata la 40 de grade pe platforma

- de orele nedormite pe cursele de noapte si de rasaritul pe care il urmaream ca un time lapse pe hublou

- de rosterul infernal din vara trecuta, cand vedeam marea doar la aterizare la Skiathos

- de colega de la planificare care ma ruga sa fac o cursa in weekend-ul liber

- de pozele facute Parisului de sus la aterizare, de pozele cu colegii pe burduf sau scara avionului

- de zambetul pentru 189 de pasageri la debarcarea de la Madrid

- de cumparatul parfumurilor din dutyfree si al humusului de la Tel-Aviv

- de mirosul de kerosen, de sunetul motoarelor si de aripile pe care le "prindeam" cu fiecare decolare.

Da, recunosc. Mi-e dor si nu stiam. Mi-e dor sa redevin eu. Mi-e dor de aviatie asa cum era.

Aaaa si sa nu uit, mi-e dor chiar si de un Tenerife :) (colegii stiu de ce).

Tie de ce iti este dor?